Acneea si intalnirea de gradul trei!

Sunt femei norocoase care s-au nascut cu un ten perfect. Si cand spun ten perfect, ma refer la acel ten cu pielea ca de bebelus.
Eu nu ma numar printre norocoasele cu tenul perfect, nici macar pe departe… Inca din adolescenta m-am confruntat cu probleme legate de acnee, mai apoi cu petele de la soare, caci eram o mare amatoare de bronz si mai tarziu cu diverse pete de la sarcina.
Am vizitat o multime de medici dermatologi, care au gasit mereu cate un tratament mai bun sau mai putin bun pentru mine, reusind de cele mai multe ori sa scap pentru o perioada scurta de acnee si pete, insa tenul meu nu arata niciodata bine.
Imi amintesc acum cu haz, cum pe la 17 ani aveam o intalnire de gradul trei, cu un coleg, cu un an mai mare decat mine.
Abia reusisem sa-l conving pe tatal meu, sa ma lase, sa ies afara o ora, sub pretextul ca trebuie sa-mi recuperez cartea de fizica, de la prietena mea cea mai buna, cand, inainte sa ies din casa, dau o ultima privire in oglinda de pe hol si ma inspaimant! Imi luase o jumatate de ora sa ma aranjez, dar totusi sa nu bata la ochii alor mei si sa-si dea seama de ceva, probasem toate hainele din dotare si pe deasupra ii luasem si parfumul mamei, in poseta si cu toate acestea, ceva nu era in ordine.
M-am apropiat de oglinda si m-a plesnit fix peste obraz, un mare cos!! Nu stiu cand aparuse, cum de se umflase in halul acela si mai ales cum aveam sa ies cu el…asa din casa!!
Pe vremurile acelea nu exista crema Gerovital Stop Acnee sa imi faca pielea frumoasa si sa ma salveze de situatii de acest gen. Aveam la dispozitie apa, sapunul si multa creativitate.

Ferice de tinerele din ziua de astazi, care au la dispozitie o multime de produse eficiente cu ingrediente de ultima generatie in tratateea acneei, suna ca o fraza a bunicii mele, dar tare mult mi-as fi dorit, cel putin in acel moment, sa fac cosul acela sa dispara!
Am facut stanga imprejur la baie si am scormonit prin fardurile mamei ceva, orice, o scapare, o minune! Nu voiam sa-l strivesc, cu toate ca asta ar fi meritat, dar nu aveam timp! Voiam doar sa-l ascund cumva. Am luat putin fond de ten, dar il evidentiam si mai mult. Ba chiar am incercat sa ma pacalesc singura, punandu-mi o suvita de par pe fata!…Afara batea vantul si oricum parul nu ar fi stat fix pe ochi, doar aveam o intalnire in parc, cu un baiat de care-mi placea.
In ultima instanta si cu o ultima sansa sa nu ma fac de ras, pun mana pe creionul de ochi al mamei, maro, caci negru nu avea si incep sa-l colorez, usor sa nu se sparga!
Dupa cinci minute de chin si naduseala am dat o ultima privire in oglinda, am pus creionul jos si am zambit! Aveam o mare alunita pe obraz! Ce dragut, imi spun in gand, sper sa nu observe tata, inainte sa ies din casa!
Mi-am luat haina din cuier si am zbughit-o.
Ce sa va spun acum? Ca acel baiat nu a mai venit si m-am plimbat singura cu o vata pe bat in mana, cu inima franta si cu alunita mea cea mare pe obraz?
Ei bine, nu despre el era vorba aici ci despre cat mi-as fi dorit ca acel cos sa nu apara in momente limita! Si nu a fost singura data cand acneea mi-a dat batai de cap! Acum, folosesc Gerovital Stop Acnee si sunt mereu gata de selfie, fara sa ma ascund sub suvitele de par sau fara sa-mi colorez alunite pe fata.

Material scris pentru concursul #SuperBlog2017

 

 

Leave a Reply