Istoria JEANS-ului

Blugii, acea piesa vestimentara pe care o punem pe noi si ne simtim minunat, confortabil dar in acelasi timp super sic! Am facut acum ceva timp un material despre ce tipuri de blugi se poarta sezonul acesta ( il gasiti aici) si am promis ca voi reveni cu un articol despre istoria lor. Ei bine, a venit momentul! 😊

De fiecare data cand ma gandesc la un lucru, fie ca e vorba de o piesa vestimentara, un film, un oras, un tablou, totul are o istorie in spate. Totul a pornit candva, dintr-un anumit punct si cineva a facut prima descoperire a acelui lucru.

Istoria blugilor începe acum mai bine de 500 de ani în Italia, la Genova. Termenul de „blue-jeans” vine din franceză „bleu de Genes” si inseamna „albastru de Genova”, o ţesătură din lână şi bumbac. Pe parcursul timpului, două tipuri de material, jeanşi denim, au devenit populare, ultimul fiind totuşi cel mai costisitor. Cea mai importantă diferenţă dintre ele este că denimul era ţesut cu un fir colorat (urzeală) şi altul alb (bătătura), în vreme ce jeansul era ţesut cu două fire colorate.

Pantalonii confecţionaţi din materialul cu pricina erau apoi vânduţi în portul genovez, pe atunci capitala Republicii Genova, marinarilor genovezi care aveau nevoie de haine rezistente muncilor cotidiene, iar denimul era materialul perfect.

Istoria blugilor moderni incepe cu Levi Strauss, un emigrant bavarez ajuns în la New York, in 1847, unde fratele său vitreg făcea afaceri cu ţesături şi haine. Strauss se implică în afaceri vreme de câţiva ani, iar în timpul goanei după aur decide să plece în vest, la San Francisco. Căutătorii de aur americani aveau nevoie de haine rezistente, iar Levi Strauss devine, în 20 de ani, cel mai serios comerciant care aproviziona cu marfă de bună calitate, micile magazine din vest.

Istoria îmbrăcăminţii se va schimba radical în 1872, când Strauss primeşte o ofertă de la Jacob Davis, un croitor din Nevada, care îi cere să îmbunătăţească durabilitatea pantalonilor clienţilor săi. Levi se achită de această sarcină, schimbă croiala şi inventează capsele pentru buzunare. Banii încasaţi din vânzări îl propulsează în postura de partener de afaceri. În 1873, noul partener primeşte patent pentru inventarea buzunarelor care se pot închide şi astfel începe istoria pantalonilor indigo aşa cum îi ştim astăzi. Se dă startul confecţionării salopetelor cu talie din denim, îmbrăcăminte foarte potrivită pentru muncitori.

Popularitatea lor creşte şi mai mult între anii 1960-1970, în perioada hippy. Tinerii încep să-şi personalizeze pantalonii, ataşându-le centuri din metal sau decorându-i cu flori brodate şi cu mesaje antirăzboi scrise cu graffiti. Blugii devin un simbol al tinerilor care demonstrau în America împotriva războiului din Vietnam şi propovăduiau Revoluţia iubirii. Nici măcar Cortina de Fier nu a ferit statele comuniste de asaltul blugilor deşi acest obiect vestimentar era considerat un simbol al „decadenţei occidentale”, astfel că, pe măsură ce autorităţile totalitare înteţeau lupta împotriva generaţiei în blue-jeans, tinerii erau tot mai atraşi de ei şi-i cumpărau asiduu de pe piaţa neagră sau din magazine de tip „consignaţia” la preţuri care echivalau uneori chiar şi cu un salariu mediu din acele timpuri.

In zilele noastre gasim blugi peste tot, avand preturi si calitati diferite, texturi si culori diferite, forme si cusaturi diferite. Daca intrati intr-un magazin universal ( Zara, Bershka sau Stradivarius ) veti gasi cel putin cate 10 modele de blugi in fiecare dintre ele.

Cand aveam 20 de ani imi era greu sa gasesc o pereche de blugi care sa-mi placa si care sa fie pe masura mea ( la vremea aceea eram prea inalta si mult prea slaba ). Blugii erau ori prea scurti si stramti, ori prea largi si lungi. Acum nu mai conteaza aceste aspecte, ii gasesc in orice forma, scurti, lungi, stramti, largi, cu pietre sau fara, cu imprimeuri sau fara, cu capse sau cu fermoar, este un adevarat amalgam :).

Una peste alta, imi place tare mult, in weekend cand ma imbrac casual sport, sa ma relaxez cu o pereche de blugi, un tricou si o pereche de tenesi…stiu nu este deloc gratios dar e atat de comod :).

Cu drag,

* Pentru acest articol m-am inspirat de pe site-ul Historia. Vi-l recomand cu incredere, este un site din care avem ce invata 😊

Leave a Reply