Cred ca noi toate femeile, ne dorim, la un moment dat, sa ne gasim jumatatea și să ne îmbrăcăm în rochia de mireasă mult visată, să avem acea zi perfectă, pe care să o pastrăm în suflet pentru tot restul vieții.
Și ca să începem cu începutul, după ce mi-am găsit jumatatea, căci acest aspect este cel mai important lucru, a venit și momentul în care să fiu prințesă pentru o zi.
La noi lucrurile au decurs puțin altfel decât se întamplă în mod normal. A fost dragoste la prima vedere, cu fluturași în stomac și poezii scrise la miez de noapte. Totul s-a întamplat super repede, atât de repede, încât la un an de la prima întalnire, am ramas însarcinată cu puiul nostru, așa că a trebuit să amânăm nunta, până după ce am născut și am revenit la formele mele ideale, căci aveam să fiu o mireasă frumoasă.
Am facut cununia civilă și logodna când eram însarcinată în 5 luni, fix de ziua mea și a ramas ca nunta cea mare, să o facem peste un an și jumătate.
Zis și făcut. Timpul a trecut super repede, copilașul a crescut la fel de repede și am început să ne organizam pentru ziua mult asteptată.
Ca orice iubitor de mare, dar care însă nu a locuit langă ea, pana în acel moment, mi-am dorit din tot sufletul, ca nunta noastră să fie pe malul mării, să ne adie briza ei și să prindem cel mai frumos apus și răsărit, îmbrățișați, acompaniați de cântecul pescărușilor.
Cum am avut toată susținerea omului de lângă mine, m-am pus pe organizat acest eveniment.
Data nunții am stabilit-o la sfârșitul lunii septembrie, mai exact pe 26 septembrie, gândindu-ne că e perfectă vremea, turiști nu mai sunt, deci toată plaja și toată marea aveau să fie ale noastre.
Am inchiriat un cort în care să ne construim salonul și bucataria unde s-au gătit bunătățurile din noaptea cu pricina. Am contractat cea mai bună formație de muzică pentru nunți, Tupa Feelings ( niște băieți tineri, absolut geniali, care fac dintr-o nuntă, un spectacol ), l-am luat pe fotograful Marian Sterea ( un băiat talentat, care ne-a lăsat cadou, o mulțime de amintiri frumoase ), l-am avut cameraman pe Nicu Straton, care a facut o treabă fantastică și ne-a creat un super clip și așa, am inceput sa creionam nunta.
Cu cât începeam să așternem pe hârtie, planul pentru acea zi, cu atât ne adânceam în mai multe detalii, pe care nu le luasem vreodată în calcul…pun pariu ca și la voi a fost la fel.
De la candy bar, la florile și decoratiunile pentru mese, am avut și 2 hostesse care împărțeau trabucuri invitaților, îmbrăcate în iepurași, caci tematica nunții noastre a fost ” Hollywood Wedding “, până la toate momentele de entertainment, dansatori, cântăreți și chiar dansul nostru, al mirilor, care de fapt nu a fost un dans, ci a fost un spectacol, toate aceste lucruri m-au facut să realizez că pentru o nunta mare, e musai un wedding planner. Problema e, că sunt destul de încăpățânată și am vrut să arăt, ca pot să o fac singură și m-am băgat în niște lucruri, până peste cap…dar până la final, am reușit să o organizez cu bine.
Rochia a fost și ea, dragoste la prima vedere. Am fost la simpaticele creatoare ale brandului Ersa și de cum am intrat in showroomul lor, m-am îndrăgostit de această rochie. Am luat-o, am atins-o, am probat-o și am zis simplu: “Ea este a mea!”. Am mai probat înca doua rochii, doar ca să mă asigur că instinctul meu nu ma înșeală și evident, am rămas la ea!
Voiam ceva elegant, dar care să se transforme usor in altceva, voiam dantelă și perle, pentru că mi se par foarte elegante și feminine, îmi doream să mă pot mișca în ea și îmi doream să fie șic și ușor atipică.
Sandalele, le-am cautat câteva luni, până le-am găsit, culmea, pe facebook, pe acestea, care au fost perfecte, pentru a-mi întregi ținuta din visul meu!
Am avut un super makeup artist, Irina Vatamanu și un super hairstylist Georgiana Stavrositu, care au fost langă mine toată seara, asigurându-se că totul arată impecabil, până la sfarșitul serii, cu toate că am dansat ca o nebuna, pe muzica băieților de la Trupa Feelings :)))
Când toate lucrurile au fost puse pe poziții și totul parcă mergea așa cum trebuie, s-a întâmplat un lucru, care mi-a zguduit puțin visul nunții, de la malul mării. Înainte cu șase zile de marele eveniment, într-o dimineață de luni, am fost sunați de cei de la care am închiriat cortul, că tirurile au intrat în Constanța și că vor ajunge la locație, în mai puțin de treizeci de minute. Țin minte și acum foarte bine momentul: eram în casă și mă pregăteam să ies, pentru a ajunge la locație și a întâmpina tirurile, când, primesc un telefon de la soțul meu, care ajunsese mai devreme, să îmi spună că are o veste proastă și că trebuie de urgență să vin la plajă…
Mi s-a tăiat respirația, mi-am luat geanta pe umar și am iesit val vartej din casă. Am ajuns pe plajă, fix în locul în care în 30 de minute, tirurile trebuiau să descarce cortul și să se apuce de asamblarea lui ….. and guess what???? Fix în acea zi se incepuse modernizarea plajei, lățirea ei, mai exact și toată plaja se închisese și nimeni nu avea voie să facă niciun eveniment ( erau excavatoare pretutindeni și un vapor imens in larg, ce aducea nisip la mal… ), cu toate ca noi obtinusem aprobare pentru a amenaja plaja pentru nunta noastra. Se pare că era în plină desfașurare un proiect european despre care nu se știuse din timp??!!! Evident că mi s-a tăiat respirația….voi ce ați fi făcut în locul meu? Cred că de fapt am plâns….apoi am tras aer în piept și am zis, ok și acum ce facem?
Am avut noroc că aveam la dispoziție o parcare mare, aproape de locul în care trebuia să montăm cortul și așa ne-am reorganizat rapid, fără ca invitații să bage de seamă schimbarea de moment, putând astfel să construim liniștiți, întreg restaurantul, cu toată logistica necesară, inclusiv cu toaletele adiacente.
Nu am mai avut nisip și marea fix lângă noi, însă am avut cântecul pescărușilor și iubirea noastră și a tuturor celor care au fost alături de noi, în acea zi.
Ca domnișoare de onoare și cavaleri de onoare, mi-am dorit copilași pentru că sunt gingași, puri și frumoși și am avut parte de unii minunați, aproape sufletului meu, arătând ca niște îngerași!
Așa cum vă povesteam mai sus, am vrut ca dansul mirilor să fie ceva special și am înregistrat într-un studio de muzică, melodia “You are the one that I want – soundtrack-ul filmului Grease “, pentru că era o melodie dragă sufletului nostru, cântând-o apoi, cu multe emoții, în fața invitaților noștri.
Am dansat toată noaptea fericită și împlinită că am reușit să facem acest eveniment unic, să avem toți oamenii dragi alături de noi și să începem o noua viață împreună, binecuvântați de Dumnezeu!
Așa că astazi se împlinesc fix patru ani de la nunta visurilor mele! La mulți ani nouă și la mulți ani, vouă, celor care vă sărbatoriți iubirea, în fiecare zi, chiar și fara vreun motiv anume!
Cu drag,