Eu fac parte din generația ce a crescut cu filmele americane, cu muzica americană și în ultimii ani cu bucătăria americană, căci burgerii, coastele și clătitele americane sunt la mare căutare în România zilelor noastre și poate din acest motiv am simțit nevoia, cu mult timp în urmă, să văd această țară cu ochii mei, sa îi iau pulsul, să văd dacă toate scenele din filme sunt reale.
Am încercat să organizez o vacanță în SUA încă de acum 5 ani, când voiam să plecăm în luna de miere și ne făcusem un itinerariu de 3 săptămâni, prin America, însă am anulat la acel moment visul nostru american, pentru că acasă, îl aveam pe Luca, de doar 1 an și trei luni și nu puteam să stăm atât de mult timp departe de el. Între timp copilul a mai crescut și singura șansă să vedem America era cu el, așa ca ne-am luat inima în dinți și am început să ne creionăm vacanța în trei, fix acum un an de zile.
Am pus orașe, le-am șters, am pus inițial o lună de zile, apoi am zis că e prea mult și am ajuns la trei săptămâni, iar după mai bine de 8 luni de târguieli, planificări, calculații și idei, am ajuns la două săptămâni, în următorul mod: 3 zile la New York, 2 zile în Orlando și implicit Disneyland World, 2 zile le-am lăsat în aer, pentru că noi suntem genul de oameni aventuroși și am vrut sa ne hotărâm la fața locului dacă mai stăm în Orlando sau mergem sa explorăm Florida și ultimele cinci zile în Miami, pentru ca se preconiza a fi cald și astfel îmbinam plaja cu vizitarea orașului.
Cel mai greu și important lucru, planificarea vacanței, fusese stabilit, așa că ne-am sunat prietenii noștri din Suedia, Continent Holiday & Travel, prin care ne luam mereu biletele de avion și cazarea atunci când vrem să facem o vacanță de genul acesta, le-am dat datele, pentru biletele de avion și a doua zi aveam ofertele pentru ele. Nu știu cum fac, dar mereu ne dau cele mai bune oferte de preț, astfel că am plătit pentru 2 adulți și un copil pentru rutele Constanta – Istanbul – New York, apoi New York – Orlando și Miami – Istanbul – Constanța, cu compania Turkish Airlines, 690 euro / bilet / persoana ( iar pentru Luca, cu 30 euro mai puțin ). Biletele le-am luat cu 2 luni înainte sa plecăm.
După ce ne-am ales și rezervat și hotelurile plus intrarea de la Disneyland World, eram pe deplin pregătiți să explorăm America.
Cu Luca am discutat, încă de când am cumpărat biletele de avion și l-am pregătit pentru drumul lung dar și pentru marea aventură. Noi am plecat în multe vacanțe cu el, dar nu mai departe de Europa. Cel mai lung zbor al lui fusese în Tenerife, aproximativ 6 ore cu avionul. Acum aveam de-a face cu un zbor de unsprezece ore, cu escale și cu un alt continent ce are 7 ore în minus față de România ( cel puțin în zonele în care aveam noi să ajungem ) și a trebuit să ne luam toate măsurile de precauție pentru un drum, împreună cu copilul nostru de aproape șase anișori.
Ziua îmbarcării a sosit, la bagaje lucrasem vreo două zile, pentru că aveam de-a face cu temperaturi mici cuprinse între -2 și 12 grade la New York dar și cu temperaturi mai ridicate în restul vacanței noastre în Florida, între 16 și 29 grade, medicamentele preventive erau cumpărate, lego-urile pentru zbor, erau și ele în bagajul de mână a lui Luca și cu inimile ca de purici de fericire, am pornit spre aeroport, pregătiți să facem și noi cunoștință cu America. Îmi propusesem să împart cât mai mult din experiența aceasta cu voi și așa am făcut, prin postările de pe facebook ori instagram și prin multele story-uri, pe care le-am salvat în reperele Instagramului contului meu, yourgracefulstyle ( și acum sunt acolo și le puteți vedea oricând ).
Avionul cu prima oprire Istanbul a decolat și în mai puțin de o oră eram în noul aeroport, pregătiți să ne îmbarcăm către New York. Vreau sa fac o paranteză și să vă spun că am rămas absolut uimită de noul aeroport din Istanbul. Este uriaș, este cel mai mare aeroport din lume…am făcut de la o poartă la alta, o ora și zece minute, fără să ne oprim nici măcar la o toaletă. Bine ca am avut escala de doua ore, ca altfel am fi pierdut avionul :). Totul este la superlativ, toate magazinele sunt aranjate într-un mod futurist, au și un hotel fix în interiorul aeroportului, pe doua etaje, imens, la care am poposit la întoarcere, au niște restaurante super cochete cu bucătari cu stele Michelin, totul pare dintr-o scenă de film SF.
Am ajuns la poartă și ne-am îmbarcat în avion, pentru destinația finala: New York. Noi am ales să zburam cu Turkish Airlines pentru că știm cât sunt de atenți cu clienții lor, știm că investesc mereu în aeronave și în piloți, iar atunci când călătorim cu copilul avem nevoie de siguranță, în plus Luca a avut meniu de copil, pe toate zborurile și a primit, pe zborurile lungi, jucării, un ghiozdan și o mulțime de accesorii pentru a-i fi zborul mai ușor. Cele unsprezece ore au trecut foarte repede, mai ales ca Luca a avut o mulțime de activități, lego, filme, jocuri pe tv-urile individuale din avion, tableta etc etc și un pui de somn 🙂
Am ajuns la New York seara, în jurul orei 18.00 ( ora Americii ). Am ieșit relativ repede din aeroport, după ce am completat niște formulare și ni s-au făcut niște poze, caci americanii trebuie să știe cu punct și virgulă cine le calcă pragul și pentru că eram deja foarte obosiți, am luat un taxi spre hotel.
Am ales să stăm în inima Manhattan-ului, fix în Times Square, pentru că eram cu copilul după noi și orice mijloc de transport în comun în plus, față de rutele pe care le aveam pentru vizitat, însemna mers pe jos pentru copil. Am ajuns la hotel, am primit o camera ce nu ne-a plăcut inițial, dar fără nicio problemă ne-a schimbat-o recepția. Am făcut o tură rapidă de 5 minute prin Times Square, am găsit un restaurant unde serveau doar aripioare de pui în toate combinațiile posibile, lângă hotel, am mâncat pe fugă ce am putut ( fără să fim prea încântați de masă ) și am tulit-o repede în cameră, pentru că eram efectiv epuizați.
Am atât de multe lucruri să vă povestesc încât m-am hotărât să fac pentru fiecare oraș vizitat, un material individual, pentru că risc să ma întind cu ăsta pe vreo 50 de pagini :)).
Pentru mine New Yorkul a fost ceva extraordinar. De când am pășit pe străzi, a doua zi de dimineață, foarte devreme, de la 6, ca deh eram pe alt fus orar, mi-a lăsat în suflet o emoție ce nu o pot explica în cuvinte. Are o energie aparte, față de orice alt oraș am vizitat eu până acum, e glamuros dar își păstrează și locuri autentice, e futurist dar încă mai are clădiri vechi care sa ne amintească de trecutul lui, este tradiționalist în ceea ce privește arta culinară, dar cu toate astea veți găsi cele mai bune preparate din bucătăria italiană ori din cea asiatică. Nu este un oraș curat, ba din contră, sunt gunoaie la tot pasul, dar este atât de somptuos, încât le vezi dar nu te deranjează vizual. Sunt cerșetori peste tot, dar parcă și eu au locul lor în tot acest portret. Oamenii sunt zâmbitori și mereu vorbesc unii cu ceilalți ( asta este valabil pentru toate orașele pe care le-am vizitat în America ), nu se sfiesc să facă un compliment, să îți zâmbească ori să te ajute, dacă ai nevoie.
Toți zgârie norii aceia, parcă sunt desprinși din cărți. Nu știu cum de au putut ridica un oraș așa, ei fiind foarte înalți și foarte aproape unii de ceilalți. În zilele pe care le aveam la dispoziție ne-am hotărât să luam bilete la bus-ul hop on / hop off City Sightseeing, pentru că era un mod atractiv de a vizita orașul cu Luca lângă noi și așa am avut ghid ce ne-a povestit despre fiecare stradă importantă, ori clădire de pe ruta bus-ului.
Orașul este foarte mare și tot ce am reușit noi să vedem în acele trei zile au fost: Times Square, Empire State Building, 9/11 Memorial Fountain, Statuia Libertății si Ellis Island, Brooklin Bridge, pe care l-am străbătut pe tot, cu Luca la pas, Broadway-ul și alte câteva străzi din apropierea Times Square-ului. Restul Manhattanului ( Upper East, West etc ) l-am văzut din mers, din bus. Clar, trebuie o nouă vizită și una de cel puțin 7 zile! Voi povesti experiența noastră aici, în amănunt, în articolul dedicat New Yorkului.
A patra zi deja ne făceam bagajele și ne îndreptam spre aeroportul din New Jersey cu destinația Orlando. Am luat un transfer fix din fața hotelului și am făcut până la aeroport, în mijlocul zilei, aproximativ o oră. Ne-am îmbarcat în avion și în mai puțin de două ore și jumătate eram în Orlando.
Am aterizat din avion și ne-am urcat într-un tren, care ne ducea în zona preluării bagajelor și am rămas absolut impresionați de faptul că primarul orașului Orlando, a început să ne vorbească, printr-o înregistrare, în acel tren, să ne ureze bun venit și să ne mulțumească ca am ales ca destinație orașul Orlando, denumit de altfel și orașul copiilor, datorită miilor de hectare deținute de Disneyland.
Ne-am luat bagajele și ne-am închiriat o mașină, un GMC, marca lor națională, cu care aveam să străbatem în lung și în lat Florida și am pornit spre hotel. Hotelul nostru se afla în Disney Springs și habar nu aveam ce înseamnă, până am ajuns și am aflat! Disney Springs este o zonă mare, ce se întinde pe foarte multe hectare, dedicată hotelurilor. Zona aceea este proprietatea Disneyland, ca o mare parte din oraș de altfel și la momentul în care noi am rezervat hotelul și am văzut ca aveau camere cu vedere la Magic Kingdom, am zis ca îi vom face o mega surpriză lui Luca, să se trezească cu priveliștea mirificului castel în fiecare dimineață. Însă, în momentul în care am intrat în cameră și am trimis copilul la geam să își vadă surpriza, mare ne-a fost mirarea când am observat cu stupoare că Magic Kingdom se vedea ca un purice, în zare. Într-adevăr, camera avea vedere la el, dar nu se prea vedea, pentru că era foarte departe :)) și așa ne-am dat seama cat domeniu are Disneyland! Hotelul, împrejurimile, străzile, casele, spațiile verzi, absolut totul era parcă pictat. Nu exista mizerie pe jos, toată iarba era tunsă perfect, flori și palmieri peste tot…efectiv, parcă ajunsesem în altă țară! Ce ne-a mai impresionat, a fost infrastructura lor. Nu o data, am ajuns pe o autostrada cu 5 benzi pe sens, cu un mare squar verde pe mijloc, ÎN OGLINDĂ ( deci în total număra nu mai puțin de 20 de BENZI)!!! Nu știu cum alții reușesc așa ceva, dar se poate, asta e clar!
În mijlocul Disney Springs era un parc cu multe magazine imense marca Disney, asta în cazul în care nu ai apucat să cumperi jucării sau amintiri din parcurile Disney, aici le aveai din nou la dispoziție. De asemenea erau multe restaurante tematice, special dedicate pentru copii. De fapt, orice este în acel oraș este dedicat familiilor cu copii!
Ziua petrecută la Magic Kingdom a fost una plină și nu neapărat ca ne-am dat noi în multe lucruri, ci pentru că a fost plin de oameni. Noi am mai vizitat acum doi ani Disneyland din Paris, dar așa multă lume ca aici nu am crezut că poate intra într-un parc de distracții. Toate intrările aveau cozi cu timp de așteptare de până la două ore, așa că ne-am îndreptat și noi spre ce ne doream mai mult, am văzut ce nu exista în Paris și am încercat să facem din ziua aceasta plină, una memorabilă și fix asta am făcut! Am alergat de la o coadă la alta, ne-am făcut poze, am văzut parada, dar cel mai important a fost că ne-am distrat împreună. Am fost precum 3 prieteni, ieșiți în parcul de distracții :), Magic aș spune!
Pentru că locația hotelului nostru era foarte bună și aveam în aer cele 2 nopți, ne-am gândit să ne mai prelungim șederea încă o noapte în Orlando. Abia ajunsesem și încă mai aveam de luat pulsul acestui oraș fermecător. Următoarea zi am mai dat o tură prin piațeta Disney de lângă hotel, nu de alta dar Luca uitase să își cumpere un lego și vreo doi dinozauri…treabă nu glumă :)) și apoi am pornit către Gatorland, un parc plin cu aligatori și crocodili. Ajunși la croco, i-am văzut în toată splendoarea lor, mici, mari, grași, slabi, ba chiar am avut posibilitatea să îi hrănim cu undița. Din nou a fost o zi magică pentru Luca, însă de la prânz a început sa plouă torențial, ploaie ce nu a trecut până a doua zi și ne-a cam dat planurile peste cap. Am mai făcut un tur de oraș vechi, Kissimmee, cu mașina și pe seară am găsit un restaurant unde se mâncau fructe de mare, în special homari. Ce să spun, ne-am făcut de cap și am mâncat cu o așa poftă de nu ne-au mai trebuit fructe de mare în tot restul vacanței :))).
Îi promisesem lui Luca, încă de acasă, ca vom ajunge la NASA, pentru că eram în zonă și era un punct de atracție ce nu trebuia ratat, așa că ne-am făcut bagajele de dimineață, am căutat un restaurant de mic dejun unde se serveau și waffles și apoi am pornit la drum. În mai puțin de o oră eram la sediul NASA și pășeam în lumea magică a astronauților și rachetelor. Inițial am crezut că acolo este doar muzeu, însă am rămas uimiți să vedem că sunt în continuare birourile și cercetarea, însă s-au gândit să mai scoată și ei un ban, făcând o zonă separată unde puteau intra turiștii. În în plus au organizat autocare cu care ne-au plimbat și ne-au arătat de la distanță platformele de lansare a rachetelor, hambarul unde se construiau, birourile locul de lansare al următoarei rachete, ce preconizează că va fi gata peste 4 ani. A fost o zi memorabilă, nu doar pentru Luca, care evident își dorește acum să devină cosmonaut, ci și pentru noi, că i-am luat pulsul acelui loc cu atât de multă însemnătate istorică.
După amiază, obosiți, am plecat la drum, pe coastă, spre Miami, însă ne-am oprit peste noapte în Vero Beach, să ne odihnim. Am găsit un hotel, fix ca în filme: avea doar parter și etajul 1, fiecare camera avea ieșire afară și era pe malul oceanului. Am dormit neîntorși. Dimineață am luat micul dejun cu priveliște, nu de alta dar trebuia să ne pregătim vizual pentru restul vacanței noastre în Miami și ne-am pus pe drum.
Am ajuns în Sunny Isles sau mai ușor de reținut, Miami Nord, în aproximativ trei ore. Primul impact cu acest oraș a fost unul magic, la prima vedere a fost exact așa cum mi-l imaginam: plin de palmieri, oameni la bustul gol care făceau jogging, zgârie nori amețitori, ce umbreau plajele cu nisip fin și oceanul cu acea culoare turcoaz, parcă desprinsă din wallpaperul laptopului meu.
Miami Beach mi s-a părut, la o scară mai mare bineînțeles, că este un fel de Mamaia noastră, pentru ca este practic o fâșie de pământ între două ape.
Din păcate mi-am schimbat repede părerea despre acest oraș, atunci când am ajuns, în acea seară, în Miami South să mâncăm ceva și am făcut în trafic mai bine de o oră cu mașina ( se circula bară la bară, un drum care nu trebuia să dureze mai mult de 15 minute ), ne-am chinuit încă 30 minute să plătim o parcare exagerat de scumpă, pentru că sistemul lor de plată nu era viabil pentru străini…culmea :)) și am ajuns la un restaurant cu specific mexican, unde serveau italieni, unde totul a fost la superlativ, numai mancarea si servirea nu :))) ( și aici mă refer la prețurile astronome și calitatea mâncării care a lăsat de dorit ). Mie mi s-a părut că Miami South este un fel de Costinesti de la noi! Sincer, am vazut mult mai multe locuri frumoase și curate, decat Miami South….dar la asta sinceră să fiu, nu mă așteptam!
În fine, ne-am gândit că suntem noi obosiți de pe drum și aveam să vedem cu alți ochi orașul a doua zi.
Dimineață ne-am trezit, am ieșit pe balcon și m-am întristat tare să văd că afară nu erau mai mult de 16 grade…and guess what? Eu ma pregătisem cu haine de vară, pentru că înainte să plecăm din țară, prognozele arătau 27-30 de grade…iar eu nu aveam haine pentru temperaturi de mijloc…haha.
Așa că am luat hanoracul pe care i-l cumpărasem sorei mele, cadou din New York, l-am pus pe mine și am pornit la explorat orașul.
Ne-am făcut și aici un itinerariu de ce aveam să vedem și am încercat să îmbinăm muzeele, cu străzile cubaneze, cu un spectacol de rodeo dar și cu puțin shopping. Acum, noi ne-am dus în Miami ca la pomul lăudat, dar sinceră să vă spun New York și nici măcar Orlando nu se compară cu el.
Înainte de toate Miami, culmea, este foarte scump, mai scump chiar decat New York! Apoi este mizerabil, are multe cartiere pline de drogați, cu case căzute, cu oameni dubioși care se plimbă pe străzi aiurea iar Miami Beach South, acea parte din Miami, pe care o vedem în toate clipurile și filmele, cu gagicile alea super fit, care fac jogging pe plaja….ei bine, acolo mi s-a luat! Nu are nicio legătură cu ce văzusem eu la tv!
Într-adevăr, sunt cartiere noi, cum a fost zona în care am locuit noi, Sunny Isles, Bal Harbour sau mai sus, Fort Lauderdale, unde lucrurile sunt altfel. Sunt zgârie nori, plajele sunt curate, străzile mari la fel de curate, cu o mulțime de cafenele și restaurante cochete. De asemenea mai au și zone de cartiere cu viluțe cochete și cu terenuri de golf, însă cea mai mare parte din oraș, în special tot ce este în Miami Downtown, este fix cum am scris mai sus!
Poate că dacă am fi mers la Miami doar cu al meu soț și am fi încercat și viața de noapte, cu care se laudă, ne-am fi schimbat părerea, însă noi am fost cu Luca și automat toate activitățile și vizitele noastre erau ziua, așa că am văzut acest oraș cu toți ochii :).
Un lucru este cert, la americani nu exista NU SE POATE! Dacă vrei să-ți pui la mașină numărul – BOSS – ți-l poți pune fără nicio problemă cu supra taxă. Au taxe pentru tot….au taxe și pentru aerul pe care-l respirăm. Dacă credeți că în România sunt taxe multe sau mari, vă invit să dați o fugă până în America :).
Una peste alta mi-a plăcut mult această vacanță! A fost cu de toate, am avut parte de aventură, de explorare, de multă joacă și la final, chiar și de o zi de plajă. Cu siguranță voi vrea sa mă întorc la New York, mi-a furat inima pur și simplu! În Miami nu cred ca vreau sa mai ajung, însă mai sunt multe alte locuri frumoase de văzut în America.
Voi reveni cu toate picanteriile despre Miami, în materialul dedicat lui.
Sunt fericită că am reușit să fac această incursiune, fix înainte să explodeze pandemia COVID-19 și am ajuns acasă cu bine, fără să fi luat nimic de pe drum.
Așa că, dragii mei, sper că v-a plăcut povestirea mea despre America și până data viitoare, vă urez să aveți grijă de voi și să ne revedem cu bine!
Cu drag,
