Salutare dragile mele cititoare. Mă bucur enorm să mă aflu astăzi iar aici, în fața voastră, după o pauză de mai bine de trei luni, pregătită să vă împărtășesc gândurile și ideile mele, în aceeași notă comică și romantică, cu care v-am obișnuit.
Au fost trei luni grele pentru mine și pentru sănătatea mea, însă le-am rezolvat pe toate și astăzi vin cu forțe proaspete și cu multă încredere într-un viitor mai bun!
După o boală care afectează întregul organism, în special plămânii, cel mai bun lucru pe care-l putem face este să fugim la munte câteva zile, să inspirăm aer proaspăt de munte, să ne plimbăm cat de mult putem și să ne odihnim. Ei bine, toate aceste lucruri le-am făcut în vacanța pe care am avut-o la începutul lunii Ianuarie, în Poiana Brașov ( despre care va voi povesti mai multe cu o alta ocazie ) și am constatat, când ne-am întors acasă, că în sfârșit începusem să respirăm mai bine ( atât eu cât și soțul meu ) și să dormim mai bine!
Și atunci am realizat că muntele a fost pură terapie pentru plămânii noștri dar și pentru psihic, așa că am profitat de vacanța semestrială a lui Luca și am decis să mai fugim 3 zile în zona montană. Sinceră să fiu, de ani de zile, iarna mergem în Poiana Brașov. Nu mă întrebați de ce. Poate pentru că trăiam cu senzația că doar acolo se poate schia bine și ca avem de unde să ne alegem cazare după bunul plac. Însă, ce să vedeți, m-am înșelat enrom si bine am făcut!
Totul s-a întâmplat de pe o zi pe alta și nu am reușit să găsim niciun fel de hotel ori apartament decent, cauza fiind evident vacanța celor mici. Așa că am început sa ne îndreptăm atenția spre o altă stațiune, Sinaia. Ne-am gândit că este mai aproape și așa nu vom mai pierde șase, șapte ore pe drum, căci din Constanța atât se face până în Poiana Brașov! De asemenea ne doream foarte mult sa avem unde ne plimba, pentru încă o terapie pulmonară și voiam să-l mai punem o dată pe Luca pe schiuri, care a fost super încântat de acest sport si l-a învățat foarte repede, încă de la ultima noastră vizită la munte.
Eu am vizitat Sinaia de multe ori, dar nu știu cum, nu am ajuns niciodată iarna. Știam că exista și acolo ceva pârtii, auzisem că sunt micuțe și incomparabile cu cele din Poiana Brașov, dar nu ne interesa acest aspect, ca nu acesta era focusul escapadei noastre. Așa că, după câteva căutări aveam deja rezervat un mini apartament într-o viluță foarte draguță și cochetă, în zona Castelului Peleș.
Bucurie mare, bagaje multe, culmea, pentru doar două nopți, dar fericire pe măsură, ca de fiecare dată când plecăm sa hoinărim. Ador să plec în vacanțe! Și toată perioada aceasta mi-a fost tare greu, fără acest lucru pe care-l iubesc atât de mult!
Dis de dimineață ne-am trezit dornici de aventură, ne-am închis bagajele, ne-am făcut pachețele pentru drum, exact cum procedau părinți mei în copilărie și am pornit la drum. Din Constanța până în Sinaia, în mod normal se face cam trei ore maximum trei ore și jumătate. Noi am făcut patru ore, pentru că am prins puțină aglomerație de la Comarnic la Sinaia și ne-a întârziat. Însă acea aglomerație, continua până după Predeal, așa că încă o data ne-am felicitat pentru decizia luată de a poposi în Sinaia.
Am ajuns la Vila Kastel, o clădire micuță, dar foarte frumoasă, în imediata apropiere a Castelului Peleș. Am aflat atunci ca are doar 4 camere și un apartament pentru turiști și acelea erau exact asa cum îmi imaginam: parca desprinse din poveștile cu prinți și prințese, ale imaginației mele.
Aveau recepția, dacă se poate numi așa, un birou frumos, într-o sala impozantă, cu mese și scaune din catifea, cu pereți înalți și tablouri mari cu rame antichizate. La subsolul clădirii aveau un restaurant ce arata ca o cramă cochetă, unde am servit în fiecare dimineață, un mic dejun delicios.
Tot acest tablou și muzica simfonică, ce cânta ușor în afara clădirii, mă ducea cu gândul undeva într-o altă dimensiune. Și iar mi se umplea inima de fericire că trăiam toate aceste lucruri în țara mea!
La recomandarea unei bune prietene, iubitoare de Sinaia, am mâncat prima seara la restaurantul Qube, aproape de zona în care noi înnoptam. Am mâncat excelent, am băut un pahar de vin și am încheiat seara într-o notă boemă, poate dată și de paharul de vin :).
A doua zi am vrut să urcăm la cota 1400 cu mașina și să evitam agolmerația de la telecabină, însă drumul era închis și nu am reușit. Așa că ne-am întors atenția către Castelul Peleș, ce se afla fix la 5 minute de mers pe jos de unde eram noi cazați. Îmbracați în costumele de ski, căci am sperat să se deschidă drumul către 1400, până spre după amiază, ne-am croit drum printre străduțele mici, pline de brazi si arbori impunători, până am intrat în curtea din spate a Castelului. Am luat bilete pentru parterul și etajul 1, maximum cât am fi putut să vizitam și am fost foarte bucuroasă să văd mulți oameni dornici să-l viziteze, dornici să exploreze aceasta clădire superbă pe care o avem și cu care ma mândresc teribil.
Am făcut câteva poze, cât am avut voie, dar ce ședință foto ar fi ieșit aici! Parcă mă vedeam cu rochii lungi, vaporoase, colorate, ori cu dantela și trenă, cu bucle retro, șiraguri multe de perle și ruj rosu….evident :).
Spre seară ne-am întors în cuibușorul nostru, ne-am schimbat și am pornit spre o altă locație unde am mâncat divin. Restaurantul se numește Forest, face parte din cadrul Ioana Hotels și pe lângă faptul că sunt foarte atenți la copii, având meniuri foarte frumoase și gustoase pentru ei, au o bucătărie fine dining, cu tot felul de delicatese. De exemplu, la antreu am comandat o porție de cozi de raci, făcute cu un sos de vin și unt, de m-am lins pe degete, la propriu iar la desert am luat o plăcintă de mere cu înghețată delicioasă și preparatul lor recunoscut deja de toți cei care le călca pragul, o porție de clătite cu sos de mango și înghețată :).
Eu una, când plec în vacanță îmi doresc să vizitez și să mănânc bine și Sinaia fix asta mi-a oferit!
Sâmbătă era ultima noastră zi din acest city break și trebuia musai să ne respectăm promisiunea față de Luca și să îl ducem să schieze. Drumul cu mașina spre cota 1400 încă nu se deschisese de dimineață, când am plecat noi, așa că nu am avut de ales și ne-am pus cuminței, cu măștile și dezinfectanții din dotare, la coada de la telecabină, ce avea să ne consume două ore din timp! Am încercat la un moment dat să-l rugăm pe Luca să ne lăsăm păgubași, însă el a fost pe poziție și nu a vrut sub nicio formă să renunțe la ziua lui de ski.
Însă, credeți-mă pe cuvânt, că ce am văzut sus, de la 1400 la 2000 a făcut să merite fiecare minut pierdut, în așteptarea telecabinei. Am urcat cu telecabina până la cota 1400 iar de la cota 1400 la 2000 existau 3 variante de urcat: un teleski ce ducea pe pârtiile albastre și roșii. O telegondola ce ducea pe alte pârtii albastre și o a doua telegondola, construită acum 4 ani, ce ducea pe cele 3 pârtii negre.
Noi am luat teleskiul din simplul motiv că nu era coadă și era deja trecut de ora prânzului, așa că voiam să profitam de cât mai mult timp pe pârtie. Ce să va spun dragii mei, o așa planșă de ski, o așa priveliște, cum am văzut, urcând spre cota 2000, nu am mai văzut decât în Italia. Munți întregi, plini de zăpadă, pârtii cât vezi cu ochii, amenajate și aranjate, brazi îmbrăcați în mantia albă și din loc în loc câte un schior ce parcă dansa prin tot albul ăsta, atât de pur. Ochii erau îmbătați parcă de fericire și sufletul respira liniște și se încărca cu fiecare colțișor din acest tablou magic!
Ei bine, acela a fost momentul, în care eu m-am îndrăgostit iremediabil de Sinaia! Pur și simplu, fără alte cuvinte!
Am coborât pe schiuri de sus și nu-mi venea a crede ce am în fața ochilor, ba chiar m-am împiedicat în schiuri de două ori, căscând gura la peisajul mirific. Am reușit să fac câteva poze așa rapid și cu părere de rău, am lăsat telefonul la locul lui și m-am bucurat în liniște de tot ce mi se arăta în cale.
Am coborât undeva aproape de ora 16.00 și am pornit spre București cu sufletele încărcate de magica acestui loc. Și dacă mă întrebați ce voi alege de acum înainte, vă voi spune că voi alege cu siguranță Sinaia!
Dacă aveți și alte locuri de cazare frumoase ori restaurante din Sinaia, le aștept cu drag, căci am de gând să îmi petrec multe vacanțe acolo.
Vă îmbrățișez cu drag!
