Prima zi de școală

Nu este prima mea zi de școală, eu am terminat acest capitol acum mulți ani…cu toate că cine știe ce mă apucă și la 40 de ani mă apuc de o altă facultate. You never know! 🙂

În articolul de astăzi voi povesti puțin despre prima zi de școală a copilului meu și despre emoțiile pe care le-am avut EU! Culmea! Dar sunt convinsă că nu sunt singura de pe aici, mămică emotivă, care nu închide un ochi, înainte de ceva important, din viața copilului ei.

Ei bine, dragile mele, nu știu cum zboară timpul ăsta, eu am mai zis pe aici că sigur e cineva, care ne fură din minute, dar nu mă crede nimeni! Păi cum am ajuns eu așa de repede în acest punct?…Incredibil. Așadar, ca sa trecem puțin mai repede peste văicăreala mea de mamă cu suflet de-a pururea tânăr, a venit magica zi în viețile noastre, în care copilul începe școala. Și ce dacă e pandemie și noi ne luptăm cu un virus urât? Timpul nu se oprește aici și noi trebuie să ne vedem de vieți. Așa că am început încă de acum o lună de zile pregătirile pentru acest eveniment.

I-am comandat hăinuțe, pentru că are uniformă, i-am cumpărat încălțări, toate de la Zara și toate online, pentru ca în magazine nu am găsit numerele potrivite. I-am luat penar și ghiozdan nou, cu toate că avea vreo 4 acasă, mi-a zis înainte cu două zile de începerea școlii ca vrea să aibă ghiozdan nou, de copil mare. Cele pe care le avea erau de copii mici…n-am înțeles asta, dar avea și el dreptate. În fiecare an când începeam școala părinții mei îmi luau totul nou, era o bucurie pentru mine prima zi de școală.

Zilele au trecut și momentul începerii școlii se apropia cu pași repezi. Duminică seara am pregătit hăinuțele și ghizdanul. Le-am verificat de vreo zece ori, să nu cumva să uit ceva. La baie am stat de vorbă pentru a n-a oară și i-am povestit cum va fi acea zi pentru el, ce semnifica prima zi de școală și cât de dor îmi va fi de el ( glumesc, asta nu i-am spus evident, pentru ca nu ar mai fi vrut clar, la scoală ). Am încercat să îi fac o poveste frumoasă despre acest nou capitol și să îi dau puțin entuziasm și dorință de a merge la școală, de a învăța lucruri noi și de a-și face noi prieteni. Nu știu dacă vă mai amintiți, dar pe vremea noastră erau mulți părinți care-și amenințau copiii cu școala…nu doar că nu-i înțelegeam, dar mi se părea și atunci atât de eronată această abordare! Școala este acel loc în care noi creștem și învățăm să fim oameni mari. Școala ne da cultură generală, dezvoltare personală și multă socializare. Ne învață să ne comportăm în societate și ne formează ca indivizi. Școala este punctul de plecare în viață pentru noi toți și școala trebuie să fie un mediu frumos, plăcut și atractiv. Așa că eu i-am creat copilului meu cel mai frumos tablou despre școală și am ales mediul privat, ca să mă ajute în a-mi păstra și crește acest vis al meu.

În noaptea aceea nu am dormit mai deloc. M-am perpelit de pe o parte pe alta. Ba mai mult, când a sunat ceasul la ora 7 eu eram deja trează….și nu sunt vreo matinală din fire. L-am trezit și pe el cu pupici și îmbrățișări, așa cum fac în fiecare dimineață, a deschis ochișorii și mi-a zâmbit și el înapoi. Era pregătit și binedispus!

Ne-am îmbrăcat, și-a mâncat repede cerealele, și-a luat ghiozdanul și am plecat. Anul acesta a fost puțin ciudată situația pentru că nu au mai avut festivitatea de începere de an, din cauza covid-ului. Așa că am făcut gașcă cu încă trei mămici ai căror copilași au fost colegi cu Luca la grădiniță, ne-am dat întâlnire în fața școlii și ne-am bucurat de revedere și de un nou început. Trebuie să mărturisesc, că l-a ajutat foarte mult, să fie împreuna cu colegii lui din grădiniță și lucrul acesta m-a mai linistit.

Următoarele ore pentru mine au fost interminabile. Mi-aș fi dorit sa fiu o muscă sau mica jucărie pe care i-am pus-o în ghiozdan, pe furiș și să văd ce se întâmplă la ore. Ce spune, ce simte, cum este….pfiuu tare intens moment. Am numărat clipele până să ajung să-l iau acasă și cu toate că am avut multă treaba la birou, abia m-am putut concentra. Am ajuns la prânz la școală și am întâmpinat un copilaș fericit. Cum m-a văzut și-a dat masca jos și mi-a spus ” Mami, ce mult mi-a plăcut astăzi la școală!”

Ei bine, dragile mele, atât am avut nevoie! Am răsuflat liniștită și fericită și am pornit împreună spre casă!

Un mic incident am avut totuși pe drumul spre casă…cum a urcat în mașină s-a descălțat acuzând dureri de picioare din cauza încălțărilor! Pai cum așa că erau noi nouțe și probate cu doua săptămâni în urmă…însă ce să vedeți, a avut un puseu de creștere și nu unul, ci doua numere în plus la pantofi!!! Incredibil, da! Trebuia sa îi probeze cu o zi două în urmă, dar nu mi-am dat seama că se poate întâmplă așa ceva. Ei, dacă privim partea bună a lucrurilor, ne-am făcut de un mic shopping 🙂

Și uite-așa am început un nou capitol al vieții noastre.

La voi cum a fost prima zi de școală?


Leave a Reply