La ski, ca tot avem nameti de 1 metru

Ati auzit de sportul *aruncatul cu privirea*? Ei, acest sport l-am practicat de cand ma stiu :). Este extrem de solicitant, pentru ca imi folosesc foarte mult, ochii, capul si gatul, imaginati-va putin cam cum arata o persoana care face acest sport de performanta :)).

De cativa ani incoace, m-am hotarat sa las la o parte acest sport si sa ma apuc si eu, ca un om normal ce sunt, de unul adevarat. Zis si facut.

Era iarna, zapada, frig…cam cum este acum afara. Ne-am hotarat sa plecam un weekend prelungit la Poiana Brasov. Mi-am cumparat un costum de ski si toate accesoriile necesare ( caciula, manusi, sosete si ochelari ) caci aveam ganduri mari. Ca sa intelegeti mai exact ce treaba aveam eu cu sportul pe vremea aia ( nici acum nu sunt chiar foarte departe ), in garderoba mea nu existau pantofi sport, treninguri, geci de iarna, caciuli etc, aveam doar tocuri, rochite, costume, paltoane, palarii, orice era feminin. Cu sala de sport nu m-am inteles bine niciodata. Am avut cateva tentative, dar toate esuate. Cel mai mult imi placea sa merg in magazine, sa imi fac outfitul pentru sala sau pentru sportul pe care credeam ca o sa-l practic si sa il depozitez il dulap. 🙂 In loc de sala, pentru ca trebuia sa imi tonific cumva muschii, am facut multi ani masaje anticelulitice si impachetari, si sa stiti, ca pentru persoane comode, ca mine, sunt foarte bune si dau roade.

Revenind la weekendul nostru la munte, ne-am urcat in masina si am plecat spre Poiana, un loc bun in care poti invata acest sport.

Primul meu contact cu muntele pe skiuri a fost usor traumatizant, pentru ca m-am dus in varful muntelui, singura si incercand sa epatez, cum fac deseori, m-am urcat pe schiuri, fara sa am habar cum se face treaba asta. Nu mi-am inchipuit ca poate fi atat de greu si atat de alunecos :). Drept urmare am coborat toata partia, pe jos, cu schiurile in spate…plangand de nervi si promitandu-mi ca nu voi mai face vreodata imprudenta sa ma urc pe ele!

A doua zi de dimineata, convinsa de iubitul meu, mi-am luat un instructor de ski…ce sa va spun, a fost cu totul altceva! Ba mai mult, a inceput sa-mi placa atat de mult incat mi-am luat in fiecare zi cate o sedinta prelungita cu instructorul. In urmatoarea zi, deja eram cu el in varful muntelui si il invingeam! Acel munte, care cu doua zile in urma ma respinsese, acum era cucerit, fara nicio o cazatura, fara nicio lacrima, era al meu!

O asa senzatie nu mai traisem pana atunci, aveam mult de munca ( si inca mai am ) dar mi se parea minunat sa zbor pe zapada, din ce in ce mai sigura pe mine. Acest sport s-a dovedit a fi unul extrem de placut si de atunci il practic in fiecare an, de cate ori am ocazia. Nu fac performanta, la primele coborari inca imi mai tremura genunchii, dar mi-am invins teama si schiez de placere.

Va recomand, daca nu ati mai incercat pana acum, sa va duceti la munte, sa va luati un instructor ( musai! ) si sa zburati pe zapada alba. Nu uitati sa va luati un costum de ski, acum se gasesc peste tot si incepand cu Decathlonul, sunt la preturi rezonabile si intr-o multime de culori si modele.

 

 

Cu drag,

Leave a Reply